ACEST ARTICOL A FOST SCRIS IN 2009 SI REFUZAT SPRE PUBLICARE – MOTIVUL - SUBIECT TABU
Parteneriatele public private, singura solutie pentru programele anticriza Solutia parteneriatelor public-private, respectiv cooperarea, in diferite forme, dintre autoritatile publice si mediul de afaceri, in scopul asigurarii finantarii, constructiei, renovarii, managementului, intretinerii unei infrastructuri sau furnizarii unui serviciu, nu reprezinta o noutate. Este o solutie imbratisata de majoritatea statelor membre UE pentru dezvoltarea infrastructurii, modernizarea si realizarea de noi capacitati de producere a energiei electrice si termice prin valorificarea resurselor regenerabile de energie: eoliene, hidroenergetice, solare, a biomasei, a resurselor energetice geotermale si a altor resurse regenerabile de energie constructia de scoli, spitale sau inchisori, dar si pentru prestarea serviciilor sociale (in special in parteneriat cu organizatiile non-guvernamentale) sau de securitate In contextul crizei economice, multe voci, au solicitat Guvernului sa aiba in vedere in cadrul programului anticriza “urgentarea aparitiei legii parteneriatului public-privat, care ar permite dezvoltarea si derularea multor proiecte pe fonduri structural intr-un timp foarte scurt”. Cadrul legal aplicabil proiectelor PPP se regaseste in legislatia aplicabila contractelor de concesiune de lucrari si de concesiune de servicii, respectiv OUG nr. 34/2006 si normele metodologice privind atribuirea contractelor de concesiune de lucrari si a contractelor de concesiune de servicii (HG nr. 71/2007). PPP sunt astfel asimilate contractelor de concesiune de lucrari si servicii. Se impune insa sa facem o distinctie intre PPP contractual (PPPC) si PPP institutional (PPPI). Daca PPPC sunt create in baza unor raporturi exclusiv contractuale (contracte de concesiune), PPPI presupun participarea impreuna a partenerului public si a celui privat intr-o entitate cu capital mixt (asociere in participatiune sau societate comerciala) conform art.251-256 Codul Comercial si art.16 alin.1si 2 din H.G.71/2007. In timp ce PPPC sunt reglementate prin legislatia aplicabila in domeniul concesiunilor, PPPI au fost aproape cu desavarsire neglijate de legiuitorul roman, O.U.G. nr. 34/2006, fiind conforma cu acquis-ul comunitar. In prezent, singurele dispozitii aplicabile PPPI se regasesc in art. 16 alin. (1) si (2) din HG nr. 71/2007 si Codul Comercial ,care definesc compania de proiect drept “o societate comerciala rezidenta in Romania, constituita de concedent, prin unitati aflate in subordinea sau sub autoritatea sa, si concesionar, functionand in baza legii si avand ca unic scop realizarea obiectivelor concesiunii de lucrari publice sau de servicii”, si care stabilesc obligatia autoritatii contractante de a mentiona in caietul de sarcini “optiunea pentru crearea unei companii de proiect . Nici la nivel comunitar nu exista norme specifice care sa reglementeze crearea de PPPI. Cu toate acestea, Comisia Europeana a publicat la data de 5 februarie 2008 o Comunicare interpretativa privind aplicarea dreptului comunitar in domeniul contractelor de achizitii publice si al concesiunilor in cazul PPPI. Potrivit acestei comunicari, PPPI reprezinta o cooperare intre parteneri din domeniul public si din cel privat, care infiinteaza o entitate cu capital mixt avand ca obiect de activitate executarea contractelor de achizitii publice sau a concesiunilor. Contributia din partea sectorului privat consta, pe langa participarea la capital sau la alte active, in participarea activa la executarea sarcinilor atribuite entitatii cu capital mixt si/sau la administrarea entitatii cu capital mixt . Comunicarea a reiterat faptul ca normele UE privind achizitiile publice se aplica selectiei partenerului privat si atribuirii contractelor publice de catre entitatea cu capital mixt. Comisia Europeana explica apoi faptul ca este suficienta organizarea unei singure proceduri de achizitie publica, fie pentru alegerea partenerul privat, fie pentru atribuirea contractului de achizitie publica sau de concesiune entitatii cu capital mixt. De asemenea, Comunicarea subliniaza faptul ca este necesara o viziune pe termen lung a lucrarii sau serviciului atribuit unui PPPI, astfel incat aranjamentul contractual sa contina un mecanism adaptabil la schimbarile legislative si economice. Prin analogie, la nivel national, procedura de selectie a partenerului privat din cadrul unui PPPI este stabilita de prevederile legale aplicabile procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica sau de concesiune. Mai mult, Comisia Europeana a subliniat faptul ca, in cazul in care un contract de achizitie publica sau de concesiune nu intra sub incidenta legislatiei achizitiilor publice, autoritatea contractanta poate selecta partenerul privat doar cu respectarea principiilor fundamentale din Tratatul Comunitatii Europene, respectiv principiul transparentei, al egalitatii de tratament, al proportionalitatii, al recunoasterii reciproce si al certitudinii juridice. In concluzie, dereglementarea PPPI la nivel national nu reprezinta o cale de eludare a legislatiei nationale si comunitare din domeniul achizitiilor publice sau a concesiunilor. Ulterior publicarii Comunicarii interpretative mentionate mai sus, Comisia Europeana a mai facut un pas spre facilitarea aranjamentelor contractuale de tip PPP: lansarea, in colaborare cu Banca Europeana de Investitii, a Centrului European de Expertiza in domeniul Parteneriatelor Public-Private (EPEC). Contractele din cadrul PPP sunt :contracte de asociere in participatiune cu sau fara personalitate juridical ,contracte de inchiriere,contractile de leasing ,contractile de joint –venture,contracte de proiectare si constructie etc,contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilitati publice in domenii precum salubritatea localitatii,iluminatul public,administrarea domeniului public si privat al unitatilor administrative teritoriale etc. Avantajele parteneriatelor public-private sunt multiple: solutii diverse de finantare privata a proiectelor publice, reducerea costurilor pentru administratiile centrale sau locale, utilizarea know-how-ului si a managementul privat in cadrul proiectelor publice, eficienta crescuta in dezvoltarea proiectului, o perioada de implementare mai mica, inovatie tehnica si un nivel mai ridicat al calitatii serviciilor furnizate,diminuarea riscurilor . Insa cel mai mare interes este acela ca o parte din riscurile proiectului este transferata partenerului privat: pe langa riscul de constructie, partenerul privat isi poate asuma fie riscul de exploatare, fie riscul de disponibilitate. Mai mult, astfel cum s-a subliniat in nenumarate randuri, Romania are nevoie de formula PPP pentru a spera in absorbtia integrala a fondurilor pe care Uniunea Europeana le aloca Romaniei. Dupa opinia noastra a unui grup de specialisti in juridic ,economic si tehnic atat in domeniul administrativ public cat si privat P3 sau PPPI ESTE SINGURA SOLUTIE CA ROMANIA SA ABSOARBA FONSURILE PE CARE UNIUNEA EUROPEANA LE ALOCA ROMANIEI .SA NU UITAM CA DE PROIECTELE DERULATE DE ADMINISTRATIILE LOCALE BENEFICIAZA TOATA POPULATIA UNITATII ADMINISTRATIV TERITORIALA.Ca sa dezvoltam subiectul si opinia noastra ,oraşele si comunele contribuie esenţial la creşterea economiei regionale, naţionale şi internaţionale. Devine astfel din ce în ce mai importantă identificarea unor moduri de valorificare optimă a avantajelor zonelor urbane si rurale şi de rezolvare a problemelor care apar. Funcţionarea, creşterea şi înflorirea oraşelor si comunelor constituie în permanenţă o provocare pentru administraţiile locale, locuitori şi sectorul privat. Comunitatile locale trebuie să facă faţă acestei provocări, ceea ce nu este uşor. Comunitatile locale sunt caracterizate de probleme complexe, sunt locuite de indivizi şi grupuri cu interese şi obiective divergente şi de multe ori conflictuale. Comunitatile locale sănătoase şi interesante tind să atragă persoane care caută o viaţă de o calitate mai bună, venit mai bun, educaţie şi oportunităţi de recreere pentru familiile lor. Pe măsură ce oraşele cresc, ele devin mai dinamice, iar planificarea şi dezvoltarea de noi servicii şi infrastructură care ţină pasul cu cerinţele locuitorilor, precum şi asigurarea locurilor de muncă şi a unei locuinte decente devin sarcini foarte dificile. Autorităţile – şi din ce în ce mai mult autorităţile locale – îşi asumă un rol cheie în ghidarea procesului de dezvoltare . Cu toate acestea, trebuie însă înţeles că: -Autorităţile nu pot face totul si nu isi pot asuma riscuri pentru care nu sunt specializate institutiile ; -Autorităţile sunt cele mai în măsură de a juca un rol strategic, pe termen mediu şi lung, în facilitarea dezvoltării; -Cetăţenii au interese foarte puternice legate de viitorul oraşelor lor şi pot contribui semnificativ. Ei sunt de asemenea o resursă latentă importantă de cunoştinţe, fonduri şi forţă de muncă de fapt toate categorii importante de resurse ce trebuie mobilizate; -Forme diferite de parteneriat duc la îndeplinirea diferitelor obiective esenţiale pentru creşterea şi dezvoltarea oraşelor. Crearea de parteneriate pentru furnizarea în mod eficient şi eficace a diferitelor servicii publice şi pentru dezvoltarea unor programe şi proiecte complexe în oraşe si sate a devenit din ce în ce mai frecventă . Cu ajutorul unei mai bune înţelegeri a interdependenţei dintre autorităţi, locuitori şi sectorul privat pe pieţele urbane şi a beneficiilor pe care fiecare grup îl aduce economiilor locale, noi practicienii căutam noi instrumente care să pemită valorificarea punctelor tari ale partenerilor şi a contribuţiilor acestora. Economiştii care promovează beneficiile non-intervenţionismului, susţin că sectorul privat este o componentă vitală a productivităţii economiei locale şi că intervenţia autorităţilor în procesul de creştere a comunitatilor locale ar trebui redusă la extrem, pentru a putea fi siguri că pieţele nu sunt influenţate negativ. Literatura actuală se concentrează intens asupra schimbării rolului administraţiei publice locale în contextul micşorării bugetelor publice, birocraţiilor ineficiente şi presiunii de a servi mai bine cetatenii .Explorarea unor noi mijloace pentru stimularea dezvoltării eficace implică crearea mai multor posibilităţi pentru dezvoltarea sectorului privat şi a comunităţii, cu asumarea de către autorităţi a unui rol de facilitare. Acest fapt are implicaţii majore asupra felului în care administraţia locală îşi defineşte rolul în procesul de dezvoltare, îşi structurează implicarea astfel încât să atingă obiectivele publice şi îşi orientează capacitatea necesară pentru a putea îndeplini noile sarcini. Toate acestea sunt foarte vizibile mai ales în relaţiile parteneriale pe care sectorul public le dezvoltă. Definiţiile parteneriatului rămân într-o oarecare măsură vagi; termenul este utilizat pentru o gamă largă de relaţii între două sau mai multe părţi. În orice caz, parteneriatul implică un pas înainte faţă de rolurile distince, separate, pe care cele două părţi şi le asumă în mod obişnuit. Există o gamă largă de motivaţii pentru stabilirea unei relaţii parteneriale. Schemele de parteneriat reprezintă un mijloc de a mobiliza fonduri publice şi private pentru dezvoltare, într-o manieră eficace şi reducând constrângerile bugetare ale instituţiilor publice implicate. Parteneriatele au ca scop reducerea izolării în care lucrează, de obicei, fiecare din sectoare şi îndeplinirea obiectivelor publice şi private, divergente, dar care au ca final dezvoltarea oraşului si comunei. Parteneriatul a fost definit ca „relaţie de cooperare între persoane şi organizaţii din sectorul public şi din cel privat, în scopul unui beneficiu comun” sau ca „mobilizarea unei coaliţii de interese ale reprezentanţilor mai multor sectoare, în scopul de elabora şi urmări o strategie comună de regenerare a unei zone definite, sau ca „un cadru ce integrează interese complementare şi eforturi comune ale sectorului public şi sectorului privat cu scopul de a aborda probleme ce afectează comunităţile . Mecanismul PPP combină puterea publică, pe de o parte, şi resursele private pe de cealaltă, având ca rezultat acceptarea în comun a riscurilor” . Parteneriatele sunt astfel alcătuite încât reflectă priorităţile şi condiţiile stabilite de potenţialii parteneri. De regulă acestea sunt: - interese comune, - complementaritatea rolurilor, - împărţirea pierderilor şi beneficiilor, - împărţirea riscurilor, - finanţarea comună Forma pe care o dobândeşte parteneriatul depinde în mare măsură de scopurile şi obiectivele părţilor implicate, pe baza criteriilor menţionate anterior. Parteneriatele pot varia de la a fi un efort coordonat al părţilor implicate în absenţa unei relaţii contractuale formale, până la înfiinţarea de către cele două părţi a unei companii comune, cu riscuri şi beneficii împărţite. Există multe variante ale modelului de parteneriat ales în funcţie de situaţia specifică. Aceste definiţii stabilesc, într-o oarecare măsură, motivele pentru care partenerii, venind din sectorul public sau din cel privat, instituie o astfel de relaţie. Accentul cade pe „beneficiul comun”, bazat pe presupunerea că „complementaritatea sectoarelor, faptul că efortul fiecăruia poate îmbunătăţi performanţa celorlalţi astfel încât întregul devine, cu adevărat, mai mult decât suma părţilor luate separat. Există o serie de elemente cheie care trebuie abordate atunci când se crează un parteneriat. Aceste elemente sunt: - gama de actori şi ţelurile acestora; - structura contractuală a parteneriatului; - mecanisme de implementare ale parteneriatului ; - conflictele potenţiale; - Preluarea riscurilor si de bun simt ar fii ca riscurile sa fie preluate de partenerul privat care este mai motivat in acest fel de derularea in bune conditii a proiectelor ; În constituirea unui parteneriat public privat, partenerii trebuie să treacă printr-un proces în care să îşi elaboreze propriile roluri şi responsabilităţi în executarea proiectului. Modelul instituţional ales poate varia în funcţie de parteneri, de obiectivele celor implicaţi, de scara, calendarul şi complexitatea intervenţiilor, precum şi de mecanismul de iniţiere a proiectului. Parteneriatele presupun stabilirea unei relaţii de interdependenţă între jucătorii din echipă. Într-un parteneriat, pe măsură ce implicarea în proiect devine din ce în ce mai intensă şi în consecinţă mai riscantă, partenerii trebuie să evalueze şi să re-evalueze utilitatea relaţiei dintre ei; ei evaluează în momente cheie de decizie care sunt pentru ei costurile şi beneficiile proiectului. Pentru ca partenerii să rămână implicaţi este necesar ca beneficiile să depăşească costurile. Din moment ce interesele şi caracteristicile partenerilor publici şi privaţi sunt diferiterelaţiile de interdependenţă create între aceştia puteau da naştere unor conflicte. Pericolul apărea datorită faptului că atitudinea birocratică, orientată pe termen lung, încărcată politic şi social a sectorului public poate părea anostă şi obositoare partenerilor privaţi, al căror stil este mai flexibil, concentrat asupra viitorului imediat şi orientat spre profit. Contrariul este valabil de asemenea. În final, dacă viziunea şi interesele ar fi fost total contradictorii sau lipsite de complementaritate, iniţiativele nu ar fi avut succes. In final schema si solutia noastra pentru ca orice comunitate locala sa poata accesa fonduri structurale europene ESTE CA PRIMARIA SA FIE LIDER DE PROIECT SI SOLICITANTUL FINANTARII, INTR-O ASOCIERE IN PARTICIPATIUNE FARA PERSONALITATE JURIDICA .RISCURILE FIIND PRELUATE DE PARTENERUL PRIVAT . A .M . |
Dupa cum am scris la inceputul articolului a fost scris in anul 2009 si nimeni nu a fost interesat de publicarea lui fiind considerat un SUBIECT TABU .La sfarsitului anului 2010 legislativul din Romania a emis Legea nr.178 din 1 octombrie 2010.Va invit sa o studiati ,dupa care vom comenta pe scurt
ANALIZA
Legislatia noastra nu face nici o distinctie intre cele doua forme de PARTENERIAT PUBLIC PRIVAT si anume
1.PARTENERIATUL PUBLIC PRIVAT CONTRACTUAL
2.PARTENERIATUL PUBLIC PRIVAT INSTITUTIONAL
Legea romana 178 din 2010 prevede la art.2 ,,FINANTARI PRIVATE,, ceea ce inseamna ca sub incidenta acestei legi nu intra fondurile structurale deoarece nu sunt finantari private .Deci legiuitorul a limitat aplicarea PPP la fonduri pri private ,icercand o combinatie intre PPPC si PPPI .Totusi exista dupa cum am aratat in articolul Parteneriat forma de ,, companie de proiect ,, prevazut in O.G.34 DIN 2006 cap.II ,sectiunea a 2-a reactualizat coroborat cu H.G.71 din 2007,art.16 alin.1 si 2.
PPPC sunt create in baza unor raporturi exclusiv contractuale .
PPPI presupune participarea impreuna a partenerului public si a celui privat intr-o entitate cu capital mixt si anume
1. Asocierea in participatiune
2. 2contractul de societate
In sustinerea acestor PPP mai avem si alte reglementari in vigoare
1. Codul Comercial art.251-256
2. Legea 215 din 2006 reactualizata art.38 lit.x
3. Cartea Verde a CE –Directiva 2004|18|CE a Parlamentului European
4. O.U.G.72/2009 modificata .
5. Legea 470 prevede de asemenea ca ,,Acordul partilor privind crearea unei companii de proiect sau stabilirea altei forme de asociere intre parti se include in continutul contractului in negociere,, -Negocierea inseamna negociere dupa cum se stie .Ea poate sa fie cu publicare sau negociere fara publicare .(O.G.34)
6. Tratatul de la Lisabona
7. Small Business Act for Europe
Nelimitarea riscurilor care se lasa la aprecierea partilor duce bineanteles pentru partenerul privat la asumarea celor mai mici riscuri .O mica analiza a riscurilor unui proiect public-privat ar fi care parte acopera si ce acopera
1 riacul finantarii
2.riscul exploatarii –riscul de disponibilitate
-riscul de piata
3.riscul de proiect
4.riscul de constructie
5.riscul de performanta
6.riscul de consumator
Si alte riscuri pentru care sectorul public nu este pregatit.
Formele juridice ale Parteneriatelo Publice Private sunt
1. Contractul de antrepriza/prestari servicii
2. Contractul de administrare fiduciara
3. Contractul de locatiune/arenda
4. Contractul de concesiune
5. Contractul de societate – raport de societate civila fara personalitate juridical
6. Societate civila cu personalitate juridica
Avand in vedere criza economica prin care trec multe tarii europene printre care si Romania consider in continuare ca numai parteneriatele publice private vor putea crea o premiza a dezvoltarii locale si regionale .
Orice producator din alt stat european si nu numai care are surplus de productie poate implementa o afacere public-privata in Romania pe baza unei asocieri pe o perioada de 5-10 ani sau mai mult astfel incat producatorul de utilaje,procesator etc sa isi vanda marfa prodului si partea publica sa asigure riscul de consumator .Dau un mic exemplu
Un producator de utilaje agricole vine face o firma public-privata ,aduce utilajele iar institutia publica utilijeaza acele utilaje in scop comercial .Astfel producatorul isi primeste banii pe produsul lui avand garantia ca are lucrurile sub control fiind asociat.Acelasi lucru pentru minifabrici locale .Fiecare comunitate are nevoie de paine,produse de carne etc.Eu am infintat 2 astfel de societati publice-private si incerc sa deschid o oportunitate pentru fiecare .Daca aveti propuneri sunt deschisa sa demonstram ca se pot face afaceri si in perioada de criza unindu-ne fortele.
Daca subiectul vi sa parut interesant ,va rog sa faceti comentarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu